Aceasta este o întrebare veche pe care fizicienii particulelor elementare și-au pus-o încă de la sfârșitul secolului al XX-lea și care a devenit mai relevantă de când a fost demonstrată existența celebrului boson Brout-Englert-Higgs.
Starea cuantică a câmpurilor de particule prezente în spațiu în raport cu acest boson este stabilă sau va suferi în cele din urmă echivalentul dezintegrării radioactive, devenind o nouă stare care va provoca dispariția structurilor materiale ale cosmosului? Un nou element în dezbaterea pe această temă tocmai a fost adăugat prin reanalizarea evaporării cuantice a găurilor negre care s-ar fi putut forma în timpul Big Bang-ului.
Există puține îndoieli cu privire la faptul că noul văr al fotonului, un boson, implicat în acest mecanism, este într-adevăr sursa masei bosonilor W și Z din modelul electro Glashow-Salam-Weinberg, care unifică forța electromagnetică și forța nucleară slabă care contribuie la încălzirea interiorului Pământului și la strălucirea Soarelui.
Este probabil ca bosonul Brout-Englert-Higgs (celebra „particulă a lui Dumnezeu”), a cărui descoperire a fost anunțată oficial în 2012, să explice și masele quark-urilor care alcătuiesc neutronii și protonii, precum și pe cele ale neutrinilor.
Cu toate acestea, trebuie amintit că mecanismul Brout-Englert-Higgs (BEH) nu explică masa protonilor și neutronilor, care provine în esență de la alți veri fără masă ai fotonului, gluonii din teoria forțelor nucleare puternice, cromodinamica cuantică. În plus, strict vorbind, câmpul Higgs este cel care explică cu adevărat masele bosonilor W și Z, precum și, probabil, pe cele ale quarcilor și leptonilor prin ceea ce se numește cuplaje Yukawa. Bosonul BEH este deci echivalentul cuantic al bosonului câmpului electromagnetic, fotonul.
MM
